Un lung tren ne pare via?a.
Ne trezim n el mergnd,
F?r? s? ne d?m noi seama,
Unde ne-am suit ?i cnd.

Fericirile sunt halte,
Unde st?m ct un minut,
Pn? bine ne d?m seama,
Sun?, pleac?, a trecut.

Iar durerile sunt sta?ii
Lungi, de nu se mai sfr?esc
?i n ciuda noastr? parc?,
Tot mai multe se ivesc.

Arz?tori de ner?bdare,
nainte tot privim,
S? ajungem mai degrab?
La vreo ?int? ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe ?i dureri,
Noi tr?im hr?ni?i de visuri
?i-nseta?i dup? pl?ceri.

Mul?i copii voio?i se urc?.
C?i n drum n-am ntlnit,
Iar cte un b?trn coboar?,
Trist ?i frnt, sau istovit.

Vine-odat? ns? vremea,
S? ne coborm ?i noi.
Ce n-am da atunci o clip?,
S? ne-ntoarcem napoi?

Dar pe cnd, privind n urm?,
Plngem timpul ce-a trecut,
Sun? goarna VE?NICIEI:
< Am tr?it ?i n-am ?tiut >

 

Aceast? poezie deosebit? st? scris? la intrarea n biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici mn?stiri condus? de p?rintele-c?lug?r David.
Este pe att de frumoas? pe ct este de adev?rat?.